Asociatia Firmelor Bihorene


VĂ MULȚUMIM!

JURNAL ORADEA -MĂICĂNEȘTI
Campania de întrajutorare a sinistraților din Vrancea s-a încheiat. A ramas în urma ecoul succesului pe care l-a înregistrat si cei 800 de oameni fericiți, un succes de care nu ne-am fi putut bucura însă, fără sprijinul dumneavostră.
          În răndurile care urmează o sa încercăm să vă detaliem cursul acțiunii:
În urma apelului umanitar lansat de domnul Ovidiu Gabor de la Romagent Consulting Broker de Asigurare, Consiliul Director al AFB, a luat decizia imediată de a iniția campania „Firmele bihorene ajută sinistrații". Prin urmare, în mai putin de 48 de ore am reusit să strângem 4 tone de alimente și peste 400 de perechi de încălțăminte de iarna.

Ziua 1.

          În data de 16.02.2012, am început colectarea donațiilor de la firmele cu care luasem legătura , urmând ca în jurul orei 17,00 să pornim spre Vrancea. În jurul amiezii aveam donații strânse de la aproximativ 20 de firme, moment în care am început să primim din ce în ce mai multe telefoane. Mai târziu am aflat că multe din telefoane veneau ca urmare a anunțului făcut în mass-media, astfel că ne-am trezit cu donații făcute de persoane fizice cu suflet mare, care din puținul lor au dăruit alimente și haine. La un moment dat nu eram foarte siguri ca ne vor ajunge cele doua masini de marfa. În jurul orei 17,00, ora stabilită pentru plecare, primeam în continuare telefoane, astfel că abia la ora 19, 00 am reusit să iesim din oraș, fiind deja în criză de timp, deoarece aveam stabilita joncțiunea cu colegii AFB din Deva în localitatea Sebeș. Pe parcurs , din cauza gheții de pe sosea, am fost nevoiți să schimbăm locul de întâlnire, urmând a ne întalni în localitatea Câmpia Turzii.

Ziua 2.        

          În jurul ore 1,00, în data de 17.02.2012, am ajuns în Câmpia Turzii urmând să-i așteptăm pe colegii de la Axis, care între timp rămăseseră blocați în trafic datorită unor accidente la care au intervenit cu ambulanțele și cu pompierii. Pe la ora 2,00 au ajuns și ei la locul stabilit într-o formație de două ambulanțe echipate complet cu medici și asistenți, o mașină de pompieri și o mașină cu 9 agenți de securitate. Traseul pe care l-am urmat a fost Tg. Mureș, Brașov, Tg. Secuiesc, pasul Oituz, Focșani. În pasul Oituz, datorită zăpezii abundente și inclinației mari am rămas împotmoliți. Am avut parte de ajutorul extraordinar al colegilor de la Deva, care ne-au tractat pe porțiuni de mai mulți km. Ultimii 100 de km i-am făcut în aproximativ 5 ore. La ora 10,00 am ajuns la Focșani, unde ne-am întâlnit cu al treilea convoi care venise de la București, format din o mașină de pompieri, o ambulanță și o mașină cu agenți.

          Din Focșani, convoiul format din 9 autovehicule, am pornit către comuna Măicănești. Înca de la ieșirea din localitatea Focșani, zăpezile începuseră să fie de peste un metru, cu cât ne apropiam mai mult de destinație, dunele de zăpadă se transformau în munți de zăpadă, crivățul își arăta dinții, spulberând zăpada peste drumul pe care înaintam din ce în ce mai greu. La o trecere la nivel cu calea ferată, șinele nu se mai vedeau nicăieri, singurul indiciu că acolo era o cale ferată era „crucea Sf. Andrei" care răsărea din nămeți.

          La intrarea în Măicănești am fost întâmpinați de primarul și viceprimarul comunei, care ne-au dus la școala din localitate unde urma să punem alimentele vrac în pungi a cate 5 kg/ pachet. Aici ne-am împărțit în 3 echipe, fiecare urmând a ne deplasa în câte un sat al comunei. Astfel că o echipă s-a deplasat în localitatea Vulturu, o alta urma să plece spre satul Stupina, iar cea de-a treia acționa pe raza localității Măicănețti. Trebuie specificat ca pe tot parcursul călătoriei s-a ținut legătura cu primăria din Măicănești, noi insistând să ajungem în zonele cele mai grav afectate de zăpezi. De la orele amiezii ,când am ajuns noi la destinație și până la orele 17,00 am  făcut pachetele, perioada în care un utilaj al primăriei lucra la dezăpezirea satului Stupina unde nu mai intrase nimeni de 10 zile. În jurul orei 16,00 am primit informația că satul Stupina nu poate fi dezăpezit, datorita viscolului și a nămeților de pana la 5 metri înălțime. Eram deja în contratimp, deoarece se lăsa seara și noi aveam un scop bine definit: să ajungem cu orice preț la acei oameni de care nu știa nimeni nimic de 10 zile. Am dat mai multe telefoane, si după nenumărate insistențe, am făcut rost de încă doua utilaje de mare capacitate pe șenile. Astfel că utilajele mergeu în față, convoiul umanitar după ele, iar în urma noastră se înzăpezea la loc.

          Din cauza că în satul Stupina nu se putea intra , am adunat oamenii la capătul satului, unde am reusit să distribuim ajutoarele. Oamenii de aici erau resemnați, se obișnuiseră cu gândul că erau complet izolați de restul lumii și nu mai speraseră ca cineva să-i mai ajute. Zăpada trecea peste gardurile curților, nu se mai vedea decat o cărare, prin care putea trece doar un om, care ducea de la ușa casei până la stradă. Aici am rămas cu o imagine, care, mult timp de acum înainte îmi va rămâne în minte: a venit la noi o fetiță de aproximativ 7 ani, care, la -10 grade și pe zăpada înghețată, era desculță, fără pantofi și fără șosete, cu picioarele complet goale. La întrebarea noastra daca nu-i este frig, ea ne-a dat un răspuns care ne-a cutremurat- „nu mai simt nimic !".

          În localitatea Vulturu, celălalt echipaj a avut la fel parte de emoții: au vizitat o bătrânică de 87 de ani pe care au consultat-o echipajele de pe ambulanță și după ce i-au administrat medicația necesară, aceasta a scos dintr-un coș ultimele 4 ouă pe care le mai avea în casă, pe care dorea sa le ofere drept mulțumire. A fost un moment plin de emoție, celor prezenți li se putea vedea în colțurile ochilor lacrimile.

          La fel și în Măicănești, al treilea echipaj a mers din casă în casă, insistând pe familiile cele mai nevoiașe , pe bătrâni bolnavi și singuri, familii cu mulți copii, copii orfani...

În jurul orei 22,00, am reușit să încheiem acțiunea, sătenii rămânând impresionați de ajutorul nesperat primit și de conținutul bogat al pachetelor.

Echipele de la București și cele de la Deva au hotărât să se întoarcă spre casă, cei de la Oradea, am rămas să ne odihnim dupa 48 de ore de foc continuu.

            A treia zi dimineața , am hotărât sa ne întoarcem pe la Buzău, Ploiești, Brașov, un ocol destul de mare, dar un drum sigur, deoarece nu mai aveam sprijinul convoiului care se întorsese acasă și aveam toate șansele să rămânem înzăpeziți.

          Ne bucurăm că am reușit să facem fericiți aproximativ 800 de familii, dar succesul se datorează în primul rând dumneavoastră, celor care ați dat dovadă de umanitate și promptitudine, motiv pentru care dorim sa vă mulțumim pentru sprijinul acordat.

          Asociația Firmelor Bihorene vă mulțumește în numele ei și a beneficiarilor campaniei, sinistrații din comuna Măicănești, județul Vrancea.

                                                                                                                                                                                      Radu Silaghi        

AICI puteti vizualiza monitorizarea presei.

Parteneri AFB